Consilierea psihologica se adresează adultilor, copiilor, adolescentilor si varstnicilor deopotriva. Consilierea se realizeaza fie prin consiliere individuala, fie prin consiliere de grup, de exemplu, în cadrul grupurilor de suport.

Consilierea psihologica este similara psihoterapiei în multe privinte, insa se adreseaza în special prevenirii aparitiei tulburarilor psihologice, în timp ce psihoterapia are o arie mai mare de interventie, cuprinzand si interventiile psihologice pentru patologii specifice. Consilierea psihologica urmareste dezvoltarea personala, autocunoasterea si adaptarea cat mai eficienta la mediu, prin dezvoltarea unor abilitati si capacitati. Astfel, consilierea psihologica reprezinta un transfer de informatii din domeniul de specialitate si de proceduri pentru ca problema concreta sa nu mai existe (transmitere de „know-how” și „how to do”).

Consilierul este, în acest context, psiholog sau medic, avand specializare în domeniul consilierii si/sau psihoterapiei.

Consilierea psihologica necesita o perioada mai scurta de timp decat psihoterapia, de regula 6-10 sedinte, si poate avea trei tipuri de beneficiari: indivizi, cupluri și grupuri.

Tipuri de consiliere după destinatar: In primul rand, exista consiliere individuala, consiliere de familie si consiliere de cuplu, precum si consiliere de grup.