Logopedie
Logopedia (cuvantul provine din greaca veche: λόγος / lógos = a vorbi, iar παιδεύειν / paideuein = a educa; impreuna: educarea vorbirii) desemneaza specialitatea din medicina care se ocupa de vindecarea si refacerea vocii si a vorbirii. Conceptul de logopedie a fost introdus de catre medicul vienez Emil Fröschels prin anii 1913 – 1924.
In decursul vremii conceptul a suferit unele modificari. In zilele noastre prin logopedie se intelege o specialitate terapeutico-medicala care se ocupa de persoanele ce au greutati în comunicatia cu alte persoane din cauza unui deranjament de vorbire, limba, voce, inghitit, auz sau respiratie.
Activitatea logopedica:
- studiaza limbajul, previne tulburarile acestuia, creeaza conditiile pentru o mai buna adaptare a persoanei la mediu, in vederea integrarii acesteia in colectivele din care face parte.
- are scop educativ contribuind la formarea individului, sprijinind institutiile de invatamant in facilitarea procesului instructiv-educativ.
- studiaza cauzele care provoaca tulburarile de limbaj, cat si conditiile favorabile dezvoltarii vorbirii corecte.
- cauta solutii pentru inlaturarea factorilor nocivi.
- are în vedere, în primul rând, copiii, pentru că frecvența cea mai mare a tulburărilor de limbaj este la această vârstă și se știe că orice tulburare, netratată, are tendința de a se agrava, iar formarea unor deprinderi greșite de vorbire, odată cu trecerea timpului, necesită un efort mai mare și un timp mai lung pentru corectarea lor.
Clasificarea Tulburarilor de limbaj
Tulburarile de limbaj pot fi:
Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei unui sau mai multor sunete: dislalia, dizartria, rinolalia).
Tulburari de ritm si fluenta (bâlbâiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari pe baza de coree).
Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia).
Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexo-disgrafia, alexia si agrafia).
Tulburari polimorfe (afazia si alalia).
Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, întârziere în dezvoltarea generala a vorbirii, disfunctii verbale asociate autismului infantil sau handicapului de intelect si handicapului de auz).
